Slujirea oamenilor este recomandată de către Mântuitorul ca fiind mărturia sau semnul esenţial al apartenenţei acestora la calitatea de ucenici ai săi. Slujirea nu este una dintre posibilele alternative ALE vieţii creştine, ci EA este însăşi inima apartenenţei la trupul său tainic-Biserica. EA este Atât de importantă, deoarece este purtătoare de iubire şi transmiţătoare de căldură umană şi iubire creştină. Mântuitorul a venit în Lume pentru a o răscumpăra DIN păcat şi DIN moarte şi pentru a-i împărtăşi Cât mai multă viaţă. Această viaţă se transmite prin aux slujirii. Prin slujire, oamenii Devin Solidari Unii cu alţii, ISI trăiesc durerile, aspiraţiile şi nevoile Unii Altora. Dar nu pot să realizeze această comuniune interpersonală concretă în săvârşirea faptelor bune Dacă nu reuşesc să depăşească egoismul propriu şi să-şi înfrângă pornirile păcătoase, Care-i închid ca Într-o închisoare a acestui égoisme, fără legătură cu CEI DIN jurul Lor. De aceea, este necesară intensificarea postului şi a rugăciunii pentru ca sufletele oamenilor să fie sensibilizate pentru o percepţie mai clară a responsabilităţilor creştine, aşa cum ne învaţă Iisus Hristos. PE de altă parte, venirea sa în Lume a fost un acte de slujire a lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis în Lume pentru o lucrare de slujire a lumii pana la jertfa de sine.
Deci, de la Bun început, Iisus mărturiseşte că El n-a venit să stăpânească în mod Egoist şi păcătos PE alţii, după modelul împăraţilor pământeşti, ci El a venit cu o misiune esenţială, şi anume, aceea de a face Voia Tatălui ceresc. IAR Voia lui Dumnezeu Tatăl a fost aceea ca, DIN iubire faţă de oameni, să se jertfească pentru EI, să-i înalţe la demnitatea de FII ai iubirii lui Dumnezeu. El a venit ca să slujească destinul cu o slujire ce a trebuit să meargă pana la jertfa de sine a fiului Omului. De aceea, El rămâne de-a pururi un modèle de slujire, precum şi Izvorul puterii de slujire. Atunci Când credincioşii se Pun În legătură cu Hristos, Când se deschid lui prin credinţă şi iubire, pot şi EI să se pună la dispoziţia semenilor Lor, pentru a-i înţelege mai bine, pentru a-i iubi şi sluji. Aşadar, slujirea nu este o lucrare Care dégradează PE OM sau îl umileşte, ci dimpotrivă, EA îl înalţă, îi conferă demnitate, creativitate şi multă putere spirituală, prin care se depăşeşte PE sine şi se raportează cu iubire şi înţelegere la semenii lui. Slujirea lui Hristos a: drept consecinţă eliberarea oamenilor DIN Robia păcatului, a diavolului, a întunericului şi a morţii şi ridicarea lor la o viaţă Superioară, plenară şi veşnică. «Că aşa a iubit Dumnezeu Lumea, încât PE Fiul său cel unul Născut L-a dat, ca tot cel ce Crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.